• Email Us : info@centruldepsihosomatica.ro
  • Suna acum : +40 751 421 172

Serviciile noastre

HIPNOZA MEDICALA

SCURT ISTORIC

 

Deşi folosită şi experimentată în mod mai mult sau mai puţin conştient încă de la începuturile umanităţii, conceptul modern de hipnoză îi datorează mult lui Franz Anton Mesmer (1734-1815).

Mesmer a fost un medic de curte francez, de origine germană, care a sesizat ceea ce el numea atunci “magnetismul animal” sau mesmerismul, numit ulterior hipnoză.

La puţin timp după moartea lui, “magnetismul animal” se folosea în unele spitale din Franţa pentru a “anestezia” pacienţii în timpul intervenţiilor chirurgicale inducându-se transă hipnotică. Această practică anestezica prin hipnoză s-a răspândit apoi şi în alte ţări din apusul Europei.

În prima jumătate a sec. XIX, medicul englez James Braid a numit ceea ce pe atunci era cunoscut sub numele de magnetism/mesmerism, “hipnoză”.

În timpul primului război mondial hipnoză a fost folosită atât pentru a-i ajuta pe răniţi să suporte mai uşor durerile şi chiar să încetinească pierderile de sânge, cât şi pentru a motiva şi încuraja soldaţii pentru luptă.

În 1958 Asociaţia Medicilor din America recunoaşte hipnoza că o practică medicală alternativă şi benefică.

 

Ce este mai exact?

 

“Hipnoză” vine din grecescul “hypnos” care înseamnă “somn”.

Starea de transă hipnotică este numită adesea şi somn hipnotic şi este apropiată de somnul clasic din multe puncte de vedere.

Mai mult, în timpul somnului hipnotic/transei hipnotice se poate trece uşor la starea de somn clasic şi invers (atunci când cineva vorbeşte în somn dacă i se pun întrebări şi i se fac sugestii legate de subiectul visului, individul poate răspunde la acele întrebări/sugestii şi astfel să treacă direct în transă hipnotică).

Hipnoza constă în puterea pe care o au cuvintele şi ideile atunci când le acordăm o atenţie sporită.

Dar multora le place să învăluie hipnoză într-o aură de mister, de ocultism, să pretindă că au capacităţi supranaturale, puteri pe care doar ei le posedă.

Dar nu este vorba de nimic ocult sau supranatural ci totul ţine de psihologie şi de mecanismele naturale ale funcţionării creierului uman.

Creierul nu poate să facă diferența între imaginile provocate de stimulii prezenți aici și acum și imaginile provocate de mintea noastră. Când visăm, globii oculari se mișcă ca atunci când imaginile se derulează în fața noastră. Scenariile terapeutice apelează la acest limbaj primar, reprezentat de imagini, emoții și senzații.

În transă putem provoca subiectul să își imagineze că se află într-o situație anume, iar această imagerie activează toate învățările anterioare asociate cu imaginea respectivă, sau, situația respectivă se poate transforma într-o situație de învățare. Subiectul repetă în plan mental răspunsuri care se consolidează și apoi, ele se activează pentru a fi folosite și în situații reale.