Depresia și anxietatea sunt cele mai comune reacții psihologice la aflarea unui diagnostic de boală gravă.
Dintre pacienții cu cancer, aproximativ 70% se confruntă cu depresie, iar supraviețuitorii acestuia au de-a face cu anxietate, din cauza incertitudinilor legate de tratament sau recidivă, posibilitatea de a dezvolta alte tipuri de cancer, efectele pe termen lung ale tratamentului.
Pacienții cu diabet simt, de asemenea distres, furie și de anxietate, dat fiind efortul continuu necesar pentru gestionarea bolii, monitorizarea nivelurilor de glucoză din sânge și controlul dietei, care pot fi destul de frustrante.
În afecțiunile cu stigmat social, cum ar fi HIV/SIDA, între 20 și 30% dintre pacienți sunt clinic deprimați, boala venind și cu gânduri negative, cum ar fi că boala lor este o pedeapsă pe care o primesc de la viață sau de la Divinitate.
La cei cu la cei cu diagnostic grav, care se confruntă cu certitudinea morții în curând, apare, frica de moarte, anxietatea debilitantă și crizele existențiale și emoționale. Apar multe îngrijorări legate de procesul morții, de controlul durerii și de frica de pierdere a demnității, care crește suferința psihică și poate duce la pierderea dorinței de a trăi.
La persoanele cu depresie, se instalează o lipsă de speranță, pesimism și neajutorare, cu gânduri de tipul “și așa nu are rost”, care se reflectă atât în suferința psihologică, cât și în modul în care răspund la tratamentul bolii.
La începerea tratamentului sau a procedurilor medicale apar desigur alte reacții emoționale la: adaptarea la mediul spitalicesc, la tratamente, proceduri. Apar reacții ca frica de anestezie, frica de spații închise (de exemplu, la RMN) sau anxietatea pre-operatorie.
La unii pacienți apare anxietate anticipatorie sau greață anticipatorie, încep să se simtă îngrijorați și tensionați în momentul în care intră în spital pentru tratamentul periodic sau chimioterapie.
Aceste reacții emoționale negative, cum sunt depresia și anxietatea, pot afecta aderența la tratament și rezultatele acestuia, reglarea emoțională fiind esențială pentru gestionarea bolilor cronice, influențând modul în care persoana interpretează și răspunde la emoții.
Starea de disconfort, boală, diagnosticul, confruntarea cu tratamentul, cu un nou mediu, poate o evoluţie incertă, confruntarea cu suspendarea, cel puţin temporară, a planurilor de viitor, declanşează multe emoţii negative.
Boala obligă persoanele să se redefinească și să se adapteze la o situație pe care nu ei au ales-o, care este cu atât mai frustrantă, cu cât trebuie să facă multor schimbări. Trebuie să se obșnuiască de exemplu să facă trecerea de la ceea ce înainte făceau natural și cu ușurință, la a trăi cu limitări, și sarcini în plus de făcut, lucru care ajunge adesea să afecteze starea emoțioanlă a persoanei, identitatea personală și relațiile sale sociale.
Morrison, V., & Bennett, P. (2009). An introduction to health psychology. Pearson Education.