Există mai mulți factori psihologici care influențează cum simțim durerea: dispoziția emoțională, focusul atențional asupra durerii, gândurile asociate durerii, influența celorlalți.

1. Dispoziția emoțională: simptomele de anxietate și de depresie reduc toleranța la durere și cresc intensitatea resimțită a durerii.

Studiile arată că starea de spirit poate afecta modul în care percepem și tolerăm durerea. Persoanele cu dureri cronice de spate care sunt deprimate raportează o durere echivalentă ca fiind mai intensă decât cei care nu sunt într-o stare de spirit scăzută și tolerează durerea pentru un timp semnificativ mai scurt.

2. Atenția asupra durerii: focalizarea pe experiența durerii îi crește intensitatea percepută.

Concentrarea asupra durerii pare să amplifice impactul acesteia, iar concentrarea asupra altor lucruri pare să o reducă. De exemplu, mulți sportivi nu își dau seama de amploarea loviturilor suferite în timpul jocului până după încheierea sa.

Persoanele care dezvoltă dureri cronice în absența unei leziuni fizice reacționează de obicei prin teamă și îngrijorare cu privire la consecințele ei, începând să-și verifice constant starea pentru orice senzație de durere. În timp, aceste persoane încep să evite orice activitate care le-ar putea declanșa durere.

Diverse modele teoretice științifice explică rolul atenției în percepția și răspunsul la durere. Van Damme et al. (2010) vorbesc despre o predispoziție evolutivă, de supraviețuire, de a acorda atenție automată durerii, punând în același timp pe pauză orice fel de alte obiective conștiente pe care le are persoana. Durerea poate întrerupe alte comportamente asociate cu atingerea obiectivelor, iar durerea cronică poate determina o întrerupere pe termen lung a atenției acordate altor obiective de viață.

3. Gândurile: ce ne așteptăm să se întâmple, ca durerea să crească sau să scadă, pot deveni profeții autoîmplinite.

Dispoziția noastră emoțională ne influențează și gândurile pe care le avem cu privire la cauzele durerii, și consecințele ei. Cele mai comune gânduri care influențează experiența durerii:

– ceea ce credem a fi cauza durerii;

– ceea ce credem despre capacitatea noastră de a tolera durerea;

– credințele despre capacitatea de a controla durerea;

– așteptările pe care le avem privind ameliorarea durerii – efectul placebo.

Mai multe studii ilustrează aceste aspecte. În Cassell (1982) vedem că durerea participanților la studiu a fost ușor ameliorată cu un analgezic slab atunci când credeau că este vorba de sciatică, dar a necesitat analgezice foarte puternice atunci când credeau că ar avea cancer. Similar, Murphy et al. (1997) au constatat că activitățile persoanelor cu dureri lombare inferioare erau mai restricționate de așteptările lor de durere decât de durerea efectivă pe care o simțeau, și cel mai mult atunci când durerea pe care o experimentau depășea nivelul la care se așteptaseră.

Un răspuns comun la durere este ceea ce se numește în psihologie catastrofare. Gânduri de tipul “Această durere semnifică ceva este grav cu corpul meu!”, lucru care este asociat o durere și mai mare.

Atunci când cauza durerii este foarte traumatizantă și persoana simte niveluri ridicate de distres sau suferință ca urmare, și experiența durerii este amplificată.

Cei care se simt capabili să tolereze durerea sunt mai puțin afectați de ea și acordă mai puțină atenție senzațiilor pe care le simt. Controlul perceput de asemenea, influențează mult experiența durerii. Cei care simt că există modalități prin care ea va scădea sau dispărea complet sunt capabili să o tolereze mai mult și mai ușor, decât cei care cred că orice ar face, aceasta nu va ceda.  

Efectul placebo este cunoscut de zeci de ani. Un placebo, este o pastilă, o injecție sau o altă formă de tratament care pare a fi reală, dar care nu conține nicio substanță activă cu proprietăți terapeutice specifice pentru boala sau simptomul tratat.  

Într-unul dintre multele studii despre impactul său, s-a constatat că aproximativ două treimi dintre pacienții cu dureri de natură nevralgică au raportat o reducere a durerii de 50% sau mai mare după o simplă intervenție cu placebo. Într-un studiu similar, toți participanții au raportat reduceri semnificative ale durerii după injectarea unui placebo în cazul durerilor cronice de spate. Efectul placebo nu este limitat doar la durere, ci poate fi întâlnit și în inflamații, viteza de vindecare a rănilor, reacțiile imune la infecții și tratamentul unor afecțiuni diverse precum angina, astmul și depresia.

Dacă un placebo este luat după tratamentul cu un medicament activ, pacientul nu numai că poate vedea beneficii în reducerea simptomelor pe care le-a avut în timpul tratamentului activ, dar poate experimenta și aceleași efecte secundare ca și în timpul administrării medicamentului activ.

Experimentăm o reducere a durerii pentru că ne așteptăm la o reducere a durerii. La fel însă, există și influența în sens contrar, așteptările de a simți durere mai puternică, o pot crește, reacția nocebo. Aceasta poate fi observată în cazul pacienților diagnosticați recent cu o boală gravă sau la pacienții care nu au încredere că tratamentul lor va funcționa, lucru care îi poate face să simtă mai multă durere decât alții.

Van Damme, S., Legrain, V., Vogt, J., & Crombez, G. (2010). Keeping pain in mind: a motivational account of attention to pain. Neuroscience & Biobehavioral Reviews, 34(2), 204-213.

Cassell, J. (1982). Harms, benefits, wrongs, and rights in fieldwork. In The ethics of social research: Fieldwork, regulation, and publication (pp. 7-31). New York, NY: Springer New York.

Murphy, D., Lindsay, S., & Amanda, C. D. C. (1997). Chronic low back pain: predictions of pain and relationship to anxiety and avoidance. Behaviour Research and Therapy, 35(3), 231-238.