- April 15, 2024
- Postat de: admin
A fi bolnav nu este doar o experiență fizică, ci și o experiență personală și unică pentru fiecare individ. Experiența bolii poate varia de la o simplă neplăcere temporară la o luptă pe viață și pe moarte, influențând nu doar corpul, dar și psihicul și emoțiile pacientului.
Boala, fie acută sau cronică, reprezintă o situație de criză în care pacientul este pus în fața nevoii de a se adapta, care aduce cu sine alte provocări și schimbări: simptome fizice, proceduri medicale, limitări în autonomia personală și adaptări la un mediu medical și la un nou stil de viață.
Ele implică și modul în care pacientul interpretează și face față consecințelor care vin odată cu boala: simptomele sale, eventuale deficite în autonomia personală, dureri de diverse intensități, diferite tipuri de disconfort, proceduri medicale necesare, diagnosticare, tratament, administrarea medicamentelor, eventuale intervenții chirurgicale, interacțiunea cu mediul spitalicesc și personalul medical, reducerea capacității de a efectua anumite activități față de perioada anterioară bolii, pregătirea pentru un viitor incert și gestionarea propriilor emoții într-un context de stres intens, dar și menținerea demnității personale, a stimei de sine și a sentimentului de control.
Perspectivele pe care le au oamenii asupra bolii pot varia semnificativ de la un pacient la altul și influența modul în care ei se raportează la propria lor afecțiune și la tratamentul acesteia.
Semnificațiile bolii din perspectiva pacienților în fața unui diagnostic grav:
Studiile lui Lipowski (1987), au identificat mai multe tipologii prin care pacienții fac față bolii, prin diferite moduri de a da semnificații experienței acesteia:
• Boala ca experiență umană firească: Pacientul acceptă boala ca pe o altă experiență stresantă de viață, prin care trebuie să treci şi să faci faţă, cum e de exemplu șomajul sau cumpărarea unei case, aceasta fiind cea mai sănătoasă perspectivă, care declanșează gânduri flexibile și raționale în adaptarea la ea.
• Boala ca inamic: Boala este percepută ca pe o invazie, o forță inamică care a cucerit organismul, interpretare care adesea declanșează frică, anxietate sau furie și revoltă, uneori combinate. La fel ca în situaţii de război, cel cotropit poate să se resemneze şi să capituleze, însă, la fel, în alte cazuri, poate mobiliza resurse de luptă de care nici pacientul nu era conştient că le are.
• Boala ca pedeapsă: Pacientul poate percepe boala ca pedeapsă dreaptă, meritată, datorită „păcatelor” săvârşite de pacient, boala şi suferinţa având valoare „de purificare”, caz in care pacientul poate avea o atitudine plină de stoicism, umilinţă. Însă dacă boala este percepută ca o pedeapsă nemeritată şi deci nedreaptă, furia şi revolta să predomine, și deci să complice lupta împotriva bolii.
• Boala ca eșec: Unii pacienți percep boala ca un semn de slăbiciune personală, de care se simt jenați și preferă să ascundă situația, confruntarea cu propriile sentimente de slabiciune fiind prea dureroasă, acest tip de pacient preferând să se comporte ca și cum nimic nu s-ar fi întamplat.
• Boala ca eliberare: Boala poate servi ca soluție la conflicte intrapsihice, cum ar fi nemulțumirea de sine pentru neîmpliniri educaționale sau profesionale, oferind o scuză pentru eșecuri, persoana refugiindu-se în rolul de bolnav, care îi oferă posibilitatea de a raţionaliza situaţia: ex. „nu am putut să îmi termin studiile deoarece m-am îmbolnăvit”.
• Boala ca strategie de obținere a atenției sau ajutorului: La unele persoane, boala poate fi folosită pentru a obține mai multă atenție sau ajutor din partea celor din jur. De exemplu, soţul bolnav obţine mai multă atenţie din partea familiei; soţia primeşte mai multor ajutor în treburile casnice; fiica adolescentă se simte în sfârşit înţeleasă de părinţi; fratele mic primește mai multă atenție faţă de cel mare.
• Boala ca pierdere iremediabilă: Unii pacienți văd boala, chiar și minoră, ca o catastrofă irecuperabilă.
• Boala ca valoare: Boala poate semnifica pentru unele persoane învățare, pacienții ajungând să reevalueze ce este cu adevărat important în viață și să își contureze mai bine valorile personale, sau o nouă imagine asupra vieţii: ex. „boala m-a învăţat cât de importantă este familia; sau micile bucurii ale vieţii, natura, schimbarea anotimpurilor.”
Așadar, fiecare persoană experimentează boala într-un mod unic, lucru care canalizează diferite modalități de a ne raporta la ea, și de a ne comporta. Boala ne poate testa, ne poate schimba, dar ne poate și învăța să valorizăm lucrurile mici care aduc bucurie și sens vieții noastre.
Fie că percepem boala ca pe un adversar de învins, o lecție de viață sau o provocare de depășit, este important să ne îngrijim atât de corpul nostru, cât și de mintea noastră. Acceptarea și îmbrățișarea propriilor noastre emoții, căutarea de sens și găsirea unor modalități să ne menținem speranța și încrederea în viitor pot fi pași importanți pe drumul către vindecare și îmbunătățirea calității vieții.
Lipowski, Z. J. (1987). Somatization: the experience and communication of psychological distress as somatic symptoms. Psychotherapy and Psychosomatics, 47(3-4), 160-167.